Liderul miscarii impresioniste

Inspirat parțial de Édouard Manet, Monet s-a îndepărtat de reprezentarea clară a formelor și a perspectivelor liniare, care erau prescrise de arta consacrată a vremii, și a experimentat cu o manipulare liberă, culori îndrăznețe și compoziții izbitor de neconvenționale. Accentul din imaginile sale a trecut de la reprezentarea figurilor la reprezentarea diferitelor cantități de lumină și atmosferă în fiecare scenă.

În ultimii săi ani, Monet a devenit tot mai sensibil la calitățile decorative ale culorii și formei. A început să aplice vopsea în mișcări mai mici, construind-o în câmpuri largi de culoare și explorând posibilitățile unei suprafețe decorative de vopsea de armonii și contraste de culoare. Efectele pe care le-a obținut, în special în picturile de serie din anii 1890, reprezintă un avans remarcabil către abstractizare și către o pictură modernă concentrată exclusiv pe efectele de suprafață.

O inspirație și un lider printre impresioniști, a fost crucial în a-i atrage pe Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley, Édouard Manet și Camille Pissarro să lucreze unul alături de celălalt în Paris și în jurul lui.

Claude Monet a fost liderul mișcării impresioniste franceze. Pictor al luminii și atmosferei, opera sa ulterioară a atins adesea un grad remarcabil de abstracție, iar acest lucru l-a recomandat generațiilor ulterioare de pictori abstracți. Acesta este adesea criticat fiind categorizat drept supraexpus, prea ușor, prea evident sau, mai rău, un artist de cutie de ciocolată. Impresioniștii răstoarnă lumea cu viziunea lor ciudată, dezorientatoare și captivantă. Nuferii lui Monet au ajuns să fie priviți ca o simplă interpretare estetică a grădinii care l-a obsedat. Dar mesajul lor este mult mai amplu. Aceste lucrări au fost create ca un răspuns direct la cea mai sălbatică și apocaliptică perioadă a istoriei moderne. Ele au fost de fapt concepute ca un memorial de război al milioanelor de vieți pierdute în mod tragic în Primul Război Mondial.