Biografie
Născut la Paris, Oscar Claude Monet a copilărit în Le Havre, un oraș de pe litoral din nordul Franței. Coasta si oceanul au avut un efect profund asupra lui deseori fugind de la școală pentru a se plimba de-a lungul stâncilor și plajelor. În tinerețe, a fost instruit la College du Havre. Creativ și întreprinzător încă de la o vârstă fragedă, acesta desena caricaturi în timpul liber și le vindea cu 20 de franci bucata.
In 1856, Monet s-a împrietenit cu Eugène Boudin, un pictor peisagist renumit pentru scenele sale din orașele de coastă din nordul Franței. Boudin l-a încurajat să picteze în aer liber, iar această tehnică “en plein air” i-a schimbat conceptul lui Monet despre modul în care ar putea fi creată arta: „Parcă un văl mi s-a rupt din ochi, am înțeles. Am înțeles ce poate fi pictura”
În ciuda faptului că a fost respins pentru o bursă, în 1859 Monet s-a mutat la Paris pentru a studia cu ajutorul familiei sale. Cu toate acestea, în loc să aleagă calea de carieră mai obișnuită a unui pictor de Salon înscriindu-se la École des Beaux-Arts, Monet a urmat cursurile Académie Suisse, mai avangardiste, unde l-a întâlnit pe colegul artist Camille Pissarro.
- Muzeul Le Havre -
- École des Beaux-Arts -
- Académie Suisse -
Viata sociala
Obligat să servească în armată, în 1861 Monet a fost trimis la Alger. Mediul nord-african l-a stimulat și i-a afectat viziunea artistică și personală. Venind acasă la Le Havre după serviciul său, „educația sa finală a ochiului” a fost oferită de artistul peisagist și marin olandez Johan Jongkind. După aceasta, Monet a plecat din nou la Paris, mergând la atelierul artistului elvețian Charles Gleyre, care includea studenți - și viitori impresioniști - precum Pierre-Auguste Renoir, Frédéric Bazille și Alfred Sisley.
În 1865, Salonul de la Paris a acceptat pentru expoziție două dintre peisajele marine ale lui Monet. Cu toate acestea, artistul se simțea blocat lucrând într-un studio, preferând experiența sa anterioară de pictură în natură, s-a mutat chiar în afara Parisului, la marginea pădurii Fontainebleau. Folosind viitoarea sa soție, Camille Doncieux, ca unic model, „Femmes au jardin” a fost un punct culminant al ideilor și temelor din lucrarea sa anterioară. Monet avea speranța că lucrarea va fi inclusă în Salonul de la Paris, dar stilul său l-a ținut în dezacord cu jurații și opera a fost refuzată, lăsându-l devastat. Salonul încă prețuia romantismul.
Pentru a scăpa de războiul franco-prusac din 1870, Monet s-a refugiat la Londra. A vizitat muzeele londoneze și a văzut lucrările lui John Constable și J.M.W. Turner, al cărui naturalism romantic a influențat în mod clar utilizarea luminii. Dar cel mai important, l-a cunoscut pe Paul Durand-Ruel, care conducea o nouă galerie de artă modernă pe Bond Street.
Întors în Franța după război, Monet și-a stabilit familia într-o suburbie a Parisului de-a lungul râului Sena. În următorii șase ani și-a dezvoltat stilul și a documentat schimbările din orașul în creștere în peste 150 de pânze. Prezența sa a atras și prieteni parizieni, printre care Renoir și Manet. În timp ce Manet era cu 10 ani mai în vârstă și a devenit un artist consacrat mult mai devreme decât Monet, până în anii 1870 fiecare și-a influențat pe celălalt în moduri semnificative, iar Monet l-a cucerit cu succes pe Manet în pictura în aer liber până în 1874.
În 1883, s-a îndrăgostit de o casă și o grădină pe care a putut să le închirieze, pe care mai târziu le-a cumpărat. Proprietatea de la Giverny a fost principala lui inspirație în ultimele trei decenii din viața.
_(48744281997).jpg)
- Casa din Giverny -
