Obligat să servească în armată, în 1861 Monet a fost trimis la Alger. Mediul nord-african l-a stimulat și i-a afectat viziunea artistică și personală. Venind acasă la Le Havre după serviciul său, „educația sa finală a ochiului” a fost oferită de artistul peisagist și marin olandez Johan Jongkind. După aceasta, Monet a plecat din nou la Paris, mergând la atelierul artistului elvețian Charles Gleyre, care includea studenți - și viitori impresioniști - precum Pierre-Auguste Renoir, Frédéric Bazille și Alfred Sisley.

          În 1865, Salonul de la Paris a acceptat pentru expoziție două dintre peisajele marine ale lui Monet. Cu toate acestea, artistul se simțea blocat lucrând într-un studio, preferând experiența sa anterioară de pictură în natură, s-a mutat chiar în afara Parisului, la marginea pădurii Fontainebleau. Folosind viitoarea sa soție, Camille Doncieux, ca unic model, „Femmes au jardin” a fost un punct culminant al ideilor și temelor din lucrarea sa anterioară. Monet avea speranța că lucrarea va fi inclusă în Salonul de la Paris, dar stilul său l-a ținut în dezacord cu jurații și opera a fost refuzată, lăsându-l devastat. Salonul încă prețuia romantismul.

          Pentru a scăpa de războiul franco-prusac din 1870, Monet s-a refugiat la Londra. A vizitat muzeele londoneze și a văzut lucrările lui John Constable și J.M.W. Turner, al cărui naturalism romantic a influențat în mod clar utilizarea luminii. Dar cel mai important, l-a cunoscut pe Paul Durand-Ruel, care conducea o nouă galerie de artă modernă pe Bond Street.

          Întors în Franța după război, Monet și-a stabilit familia într-o suburbie a Parisului de-a lungul râului Sena. În următorii șase ani și-a dezvoltat stilul și a documentat schimbările din orașul în creștere în peste 150 de pânze. Prezența sa a atras și prieteni parizieni, printre care Renoir și Manet. În timp ce Manet era cu 10 ani mai în vârstă și a devenit un artist consacrat mult mai devreme decât Monet, până în anii 1870 fiecare și-a influențat pe celălalt în moduri semnificative, iar Monet l-a cucerit cu succes pe Manet în pictura în aer liber până în 1874.

          În 1883, s-a îndrăgostit de o casă și o grădină pe care a putut să le închirieze, pe care mai târziu le-a cumpărat. Proprietatea de la Giverny a fost principala lui inspirație în ultimele trei decenii din viața.